di antoniorandazzo il 16 nov 2007 20:26
se vi volete passare il tempo leggete cosa scrissi diversi anni fa che mi sembra adatto a questa circostanza. Prima di allegarlo per coloro che non capissero il vernacolo dopo lo posterò in italiano:
STRACULIAMENTU
‘Nsumma ricuminciasti a straculiari, ora chi stà elucubrannu co pinseri, lassa peddiri! Nu’ t’ammiscari ca nu’ jè cosa tua, chi nnì capisci tu ri arti, mu vò riri? Tu ha rittu sempri ca unu ha fari, chiddu ca sapi fari je ha sapiri, unni pò arrivari, finiscila ie nu’ t’aggitari. Chi t’interessa se si sentunu cusuzza, lassili peddiri, chissi nu’ ponu mai jessiri artisti, a tanti nnì canusci ri nnicu. Nu sai ca sunu tanti scunchiuruti, pirita unciati, chi ti nnì ‘mporta? Si propria na mala-lingua, “comu o lupu, peddi u pilu, ma no u viziu”, bella cunfissioni ca mi facisti. U sai ca quattru sturii, canusciri i culuri ie tecnichi, o chiddu ca ficiunu l’autri artisti, antichi ie moderni, nu’ fà nè artista, nè criticu d’arti. Jè comu riri, ca canuscennu a lingua o dialettu, s’avissa jessiri pi fozza scritturi. Jessiri artista o criticu r’arti, jè n’autra cosa. Pi jessirici, ci voli geniu, fantasia, misteri, pinseru, sturiu, canuscenza, sensibilità, intuitu, originalità, ‘nvintiva, ie spatti nu’ si po aviri, ‘na sula cosa ri chissi, ma comu si rici, una ie centumila. Ci voli, tantu gnegnu, t’anticchia ri raggia pi comu và u munnu, ie nu’ vasta, ‘n pocu ri strafallaggini. Finitaccilla ca retorica, ca pò jessiri bella, ma potta fori strata.
L’artista, cogghi l’attimu fuggenti, chiddu ca viri passari ca so fantasia, ie nall’opiri tramanna a so ‘nprissioni a cu nu’ viri ie sopratuttu, a cu nu’ pò virilla. Oltri all’elencu ca ti fici, l’opira a fari viriri, almenu, a tecnica, l’estetica, ie l’etica. L’ opira jè d’arti, quannu ti smovi a fantasia, ti fa sunnari, vulari, na ‘na parola quannu t’arricria u centupeddi. Nta tutti i cosi ri ssu munnu, ci vonu i reuli, chiddi ca ri sempri si chiamunu reuli d’arti, ie pecciò, tecnica ie l’estetica. Jè ammessa a spirimintazioni, a provocazioni, a ricecca, ca ha jessiri cuntinua, ie tutti i catenni ca voi, basta ca nu’ sunu, elevati a sistema. T’ammaggini na machina, ca nu’ arriva a caminari mai, picchì a stanu sempri spirimintannu?Nta l’arti, sacunnu me, nun esisti evoluzioni, ma ‘n modo divessu, ri esprimiri, i bisogni ri sempri ri l’omini, pi rispunniri e dumanni. Ri unni vegnu? Chi sugnu? Unni vaju? Chi voju? Chi mi piacissi? Ie ci po’ junciri tutti chiddu ca voi. Cu realizza ‘na cosa, nta ssu mumentu, jè appagatu picchì arriva o so ideali, a so utopia; quannu ha finutu l’opira, jè unni po arrivari u centu ro so spaziu-tempu. Jè u pizzu chiù jautu ra muntagna ca pò chianari iddu, u postu unni scinni Diu p’accuntrallu. Ssa zona jè privata, ie appatteni sulu a cu ha fattu da cosa. Jè u munnu ri l’artista, unni nuddu si pò pemmettiri ri trasiri, picchì jè unicu, risevvatu, ie nuddu pò capiri veramenti, picchì nuddu canusci u statu r’animu, u tempu, i circostanzi, u cori ie l’anima, u pinseru spaziu- tempu, cu amava ie cu odiava, nto mumentu, ca travagghiò na s’opira. Nall’idei ca trasmetti diventa eternu risortu, lassannu a carni ie l’ossa a jessiri terra ie pruvulazzu. Tutti ssi cosi fanu artista, ie se chiddu ca fa jè veramenti arti, resta eterna ie coinvolgi all’autri. L’artista, jè artista, prima ri sapiri comu si fanu i cosi, senza canusciri u misteri o a tecnica ca s’ansigna, manu manu ca va avanti a fari. Cu nu’ jhavi l’anima ri artista, jè inutili ca sturia i tecnichi, nun pò mai jessiri artista. Nu’ jè ‘n fattu ri vuluntà, ma ‘na cosa naturali, ca c’è o nun c’è, cu jhavi pruvuli, prima o poi, sa spara, picchì ci scoppia i rintra, senza addunarisinni. All’iniziu, pò jessiri incertu, na chiddu ca fa, nu’ jè rifinutu, tecnicamenti parrannu, ma poi, co tempu, matura nta tecnica, affina l’estetica, ie l’etica, c’aveva già rintra, nte frattagghi, u completa.Ogni opira, jè u centu ri cu a fa, ie pecciò, nu’ ci pò jessiri na scala ri valuri, tra unu o l’autru artista, tutti sunu nta stissa zona, macari ca operaru, ‘n tempi diversi. Ogni opira, jè unica ie sula, assoluta, nu’ c’è scupiazzatura ca teni, ca scusa ri sturiari artisti ‘mputtanti, ci sunu tanti copisti, ca spacciunu pi arti, iacqua frisca, aria fritta ie smarrunati varii. U veru artista, nu’ sapi cupiari, mancu i cosi ca fici iddu stissu, ie quannu ci prova, diventunu n’autra cosa, n’autra opira d’arti. Cett’uni, riciunu ca jè rivisitazioni ri l’opira, omaggiu a du tali artista, ma picchì nu’ sa sgubbunu, ie si levunu i ccà ravanti, ‘nbbrugghiuni, parassiti, ca spacciunu pi arti, certa didattica, ca ci vuoli pi ‘nsignarisi ‘n misteri, ma jè sulu sturiu, ie nenti iautru. Fanu ‘na cosa ca piaci, ca fa miccatu, jè cuntinuunu a falla, sfruttannu u misteri ca canusciunu. Riciunu ca l’arti, l’opira ca si fa, nu’ jhavi u compitu ri ‘nsignari, ie nu’ ha diri nenti, minchiati! U sapiri, a riflessioni, sa fari capiri all’autri, se no l’artista, chi pensa a fari? Nu’ esisti chiù, l’artista co cavallettu ie culuri, ca va a ciccari u soggettu ca voli pittari, ora si va, ca machina fotografica, ie poi, ra fotografia, si copia u disegnu o u quadru, bella cosa. A divintatu ‘n misteri artigianali ie commerciali, anchi se l’artigianatu, jè l’anticamira ri l’arti, propriu chiddu c’ansigna u misteri.Chista, jè mancanza ri idei, forsi pi causa ra panza china, ca nu’ fa circolari u sangu, ie nu’ produci “adrenalina”.Certi cosi, i chiamunu naturi morti, sunu iddi i motti, ie a motti buttana, nu’ si carrica! A propositu, ti voju riri, ca nu’ c’è dubbiu, ca sapiri fotografari jè bellu, a voti, s’arriva a risultati magnifichi, ma nu’ si po spacciari pi chiddu ca nu’ jè. A fotografia, jè sempri ‘n misteri, comu o falignami, o meccanicu, l’ebanista o u firraru, ie se propriu a vulemu chiamari arti, jè na cosa a se stanti, ie nu’ si pò cunfunniri, o ammiscari, cu l’arti tradizionali, ca sunu pittura scultura ie poetica. Nu’ ci pò jessiri confrontu, mancu tra st’arti, picchi a pittura, nu’ jè scultura, ie viceversa, ie tuttu rui, ponu aviri si, na parti poetica, ma nu’ sunu poesii, o romanzi, ca si ponu cunfruntari tra idddi. A fotografia, tra l’altru, jè n’assassina c’ammazza i cosi vivi, luvannici u muvimentu. Comu si pò tramannari ‘na cosa motta? I fotografii, sebbunu a fissari i mumenti ra vita, re cosi ie ri l’omini, pi riuddari com’jerunu i motti, quannu jerunu vivi. Nu’ ponu tramannari, u ciatu, u pinseru, l’anima, comu ‘n quadru, na scultura, ‘n libru o ‘na poesia; l’arti, ti rissi ca jè n’autra cosa.
Mizzica! IRONIA, ci rissi iù: ti sta propria sparannu a chiappara!Cu ti punciu, fui fossi iù, ca ti scuncicai? A fattu ‘n riscussu, accussì ‘ntelligenti, ca parevutu tutta ta nannu bis bis.
A MUSA ripigghiò, ricennimi: Nu’ ‘ncuminciari a sfuttirimi, ca ancora nu’haja finutu, anzi, mentri ci sugnu, n’apprufittu, picchì stu riscussu, javi ri tantu tempu co vuleva fari. Stavumu parrannu, ri fotografia, ie ti voju fari capiri bonu, facenniti n’esempiu, facili facili, macari pi tia.
Chiama u megghiu fotografu ro munnu, ie dicci, ri fotografari u to, o u so pinseru, tu chi rici, ca u pò fari? Iddu, pò fotografari cosi ca esistunu, ca ponu jessiri ripigghiati ri l’obiettivu, oppuru pò fari “collage” ri tanti immagini esistenti, anchi a disegnu. A machina fotografica, nu’ pò mai fissari a cosa volatili ca jè
u pinseru, comu ‘nveci fa u pitturi, u sculturi ie u poeta; cu pennelli, cu’e sgubbii ie ca pinna. Chisti fanu chiddu ca vonu, ie virunu chiddu ca nu’ esisti pi l’autri, senza condizionamenti, u fissunu nta tila, nta carta ie nto materiali ca usunu pa scultura, facennu riviviri l’immagini, anchi pi l’autri. Mentri ci sugnu, ti voju riri, ca a scultura, jè l’arti ro luvari, mentri chidda ro mettiri, si chiama plastica. T’haja pricisatu, picchì a propositu, c’è ‘na mistificazioni, ri cu nu’ sapi chi significa usari mazza, scappeddi ie sgubbii, ie sapi usari sulu stecchi, o i irita re manu.
U stissu riscusso ra fotografia, vali macari pa televisioni, anchi se nta chista c’è u movimentu, ma ca telecamera, si ponu ripigghiari sulu cosi ca esistunu.
Nun parramu ro compiuter, ma chissu u capisci macari tu, senza bisognu ca tu spiegu, ca jè n’autra mistificazioni. Prova cu chissu a fari a copia ri n’opira già esistenti, ie viri ca ta fa perfetta, ma unn’jè l’anima ri l’artista ca fici l’originali? Propriu nta ssa zona, semu nto limbu, o nautra zona neutra, nè pisci, nè canni, ie cu fa si cosi, jè ‘n purgatoriu.
Cara IRONIA, se t’avissutu pututu viriri, nto specchiu, o avissima registratu, chiddu ca rittu, t’arricriassutu, a riviviri a sapienza ca dimustratu. Ha statu sgricciusa, comu ‘n sufuni, pungenti ie umoristica, propriu a vera IRONIA, ri nomu, ie ri fattu. Si viri c’hai viaggiatu, resta tra niautri, ca visitatu a civica, o a taliatu chi passa u cunventu a Sarausa?
Ora però, macari tu si sgricciusu, mi rissi idda, continuannu: Si ‘n citrolu! nu’ na vistu macari tu, ie sintisti u ciauru, ri “ bisinissi,”tutti u ‘ntisunu, compresi i pattrini ca iappunu l’idea. U soddu, jè soddu caru miu, jè propria u distaccu ro soddu, ca fa u veru artista, ca puru a campari, ma iddu, cessa ri jessiri artista, quannu, prima r’ancuminciari ‘na cosa, pensa, a quanti soddi pò varagnari, facennu chiddu ca sta facennu. U veru artista, nu’ jhavi condizionamenti, in teoria, jè unu ri l’omini, chiù libiri nta ssu munnu, propria, quannu fa chiddu ca voli, no p’interessi. Iddu, jè quasi quasi, l’omunu chiù antidemocraticu, egoista, ca chiù assai nun si pò; nu’ esisti jautru, ca iddu, ie chiddu ca fa. A voti, re so manu, n’esciunu cosi ca mancu iddu sapi ri unni i pigghiò, chissù picchi, nto fari esperimenti, nu’ si n’adduna, ca c’jè u zampinu ri Diu, ca cumanna u so spiritu, ie a so manu, pi trasmettiri all’autri, a so volontà. A voti, jè sapituri, ie a voti scognitu, ma diventa, comu l’agiografo, pa BIBBIA.
U sai IRONIA, ca chista nu’ na sapeva, ci rissi iù, jè ‘n cunfortu, sapiri ca tanti uomini, ponu jessiri PROFETI, ma va passu, ca nu’ ni vinevunu chiù, avissama stari attenti, a chiddu ca viremu fari, a cetti artisti.
Ora femmiti macari tu, mi rissi idda, ie viviti anticchia ri iacqua, ca sugnu propria spumpata ri quantu parrai.
Mentri IRONIA, mi stava ricennu accussi, mi passi ri sentiri na vuci ri fimmina ca mi chiamava pi nomu, mi girai, ie nu’ visti a nuddu, ma a vuci cuntinuava a diri: ‘Ntoniu, ‘Ntoniu, finiscila cu ssi manu! Chiù da c’jerunu i soliti ca ballavunu ie sunavunu, ma nuddu ri chissi ca parrava. Mi vippi l’acqua, ra solita buttigghia, ie IRONIA ricuminciò: L’arti, si tramanna nall’opira, ie nu’ pò jessiri usa ie jetta, comu nta televisioni o nall’istallazioni. Chissi, foru ‘nvenzioni pi genti cu picca ciriveddu, nall’opira c’jè ‘n messaggiu cuntinuu ca ti fa riflettiri. Ogni vota ca vai a ririviri, capisci jautri, cosi jautri sfaccittaturi ca prima nu’ viristi, ‘nsumma l’arti jè na cosa seria pi uomini serii. Menu mali ca ci nni sunu tanti, critici seri, ca jhanu u spiritu re mecenati, ca ricennu a virità a tutti i costi, aiutunu tanta genti a nun farisi illusioni inutilmenti.
Ma allura Musa mia, quannu si virunu certi quattr unni ci mettunu i culuri fatti straviari re peri ri na iaddina, quannu si viri ‘n cessu o na para ri strisci ri culuri, macari fatti cu “l’areografo” o che manu ‘npacchiati ri culuri, ‘ngrasciannu o scuru a tila pi creari ‘na cetta atmosfera, chi c’è ri artisticu? Nu’ mi riri ca u spiritu ri Diu manna messaggi che peri, o che pennelli scutulati nta tila, nu’ mu riri, picchì se chissa jè arti, ammogghiu tuttu cosi, ie jettu macari a mia, anchi se iù nu’ sugnu ri ssa categoria ie criru ca ogni omunu jè artista, nta qualsiasi cosa fa, basta ca fa c’amuri.
Noh ! chissa nu’ jè arti, cuntinuò IRONIA, ti rissi ca l’arti ‘mpegna a menti, u sapiri ie tuttu u ciriveddu ri n’omunu, nu’ pò jessiri lassata o casu. R’arreri a ogni immaggini, a monte, c’è tuttu ‘n discussu ca veni elaboratu ro ciriveddu ie esternatu, comu già ti rissi, a voti inconsciamenti, ma sempri fruttu ra manu ie ro gestu. Si pò fari n’opira ri protesta, ri provocazioni, ma u misteri sa sapiri.
Cara IRONIA, ci rissi iù, certi quadri c’haja vistu sunu belli, anchi se sunu tanti macchi ri culuri fotti o tenui, a mia piaciunu. Puru ssi cosi a voti mi fanu pinsari a munni ri sognu, a posti scanusciuti unni iù vulissi jri.
Jè vero, precisò a MUSA, a voti jè comu rici ie succeri quannu l’artisti vonu trasmettiri consapevolmenti, chiddu ca virunu o sonnunu. A voti però, si esagera ie ssi cosi pari ca i fanu pi fari viriri qual’jè l’effettu ra droga, tantu sunu lassati o casu, tutti i scoppiettii ie tutti i sensazioni. Forsi jè pi nu’ fari capiri nenti all’autri. Finiscila vah! O pigghiatilla a Matta macari tu, si, sunu ri ‘n cettu effettu, ma se vo viriri chi sunu beddi i culuri, picchì nu’ ti vai a viriri i culuri ri l’iride o ri ‘nu beddu arcubalenu dopu ‘na chiuvuta?
Mizzica ! Musa, arreri ti siddiasti?
No, nu’ mi siddiai, nu’ suppottu i mistificazioni ri tanti, finalizzati o soddu, jè comu vinniri a ‘nu babbu u suli nto puzzu. ‘Nveci ri viriri u veru valuri ‘ntrinsicu ri l’opira, si ci runa ‘n prezzu; sta cosa vali tantu, ie chiù ni vinni ie chiù riciunu ca n’artista jè ‘ranni, propria comu se fussunu ‘n paru ri scappi, ‘na maglietta o ‘na borsa. Certi sciavuni, accattunu sulu se a cosa custa cara ie sulu r’accussì jè bella, poi se a presenta unu famosu ro cinima, o ra televisioni, megghiu ri idda nu’ ci n’è. R’accussi vanu i cosi nto to munnu.
Beddi cetti giunnali o rivisti, ca si riciunu specializzati, si fa pi diri, salvu cocchi lodevoli eccezioni, n’accucchiunu minchiati ie smarrunati fotti, tuttu picchì fanu patti ri ‘n certu sistema.
‘Ncuminciunu a scriviri,ricenniti ca jè organizzata ‘na mostra seria, riservata a picca ma boni, comu tia, ca si unu re megghiu emergenti ca a statu segnalatu. Se vò partecipari ha sciri na cetta somma, ca ti runa dirittu anchi a ‘na rivista ie ‘n postu o suli, cu tanti coliri pi ghiunta. Sulu accussì po trasiri a fari patti ro giru ri chiddi ca cuntunu. A maggior patti, toccunu u celu che irita ie cetti scimuniti ci carunu, tanti puvureddi ‘n bonafede ca purtroppu, si vinninu a dignità pi du’ soddi ie tanta illusioni; dolci chimera. Quantu chianti ie soddi pi pietiri ‘n passaggiu ‘n televisioni, u spaziu ri du’ minuti,ca appena finisci tutti si scoddunu cu jera ssu tiziu. L’mmaggini vola comu i paroli, comu si rici, “ verba volant”.
I tanti vuppagghiuni, affaristi ie cumpagni, sentunu u ciauru ri soddi a tri migghia distanti ie sturiunu u modu r’arrivari e legittimi aspirazioni ri tanti ca fanu arti, svintuliannici i rinari sutta o nasu pi fari sentiri u ciaru macari a iddi.
Jè tutta custioni ri pubblicità ie rinari, ca sunu picciuli.
Tanti pi orgogliu o pi smania r’arrivari jautu, tanti pi bisogno ci carunu, ie a ficu jè fatta. Ci ‘ncuminciunu a diri, ca i cosi ca fanu sunu veramenti beddi, ma ancora nu’ jhanu miccatu, ie cu du’ soddi ie ‘n pocu r’allisciamenti, ci futtunu l’opiri fatti jnchennisi magazzini ie scantinati.
Dopu ‘ncuminciunu a sacunna fasi, ca jè u bumbaddamentu a tappitu, nta televisioni ie nte giunnali, re tanti parulari ra stissa risma, ca pi ‘n soddu si facissunu fari n’autru puttusu nt’aricchi. Ci riciunu, ca u malasciuttatu jè u megghiu, ca chiù megghiu nu’ pò jessiri, manco co lisciuni ie u rastreddu pi lavari a casa, ca sunu originali, comu l’acqua frisca re maccarruni. Sadismu ‘nteressatu. Ipocriti! Tarati!
Chiddu c’ha circulari jè u nomu ie si vannia comu fussi VANGELU, su passunu ri vucca in vucca abbanniannu, finu a quannu genti cu picca ciriveddu ie tanti soddi, malivaragnati, s’accattunu l’opiri comu se s’accattassunu detersivu, canni ‘n scatula o viscotta. Jhanu i soddi ie spennunu. Nu’ ci ‘nteressa nenti, sulu r’appizzari o mettiri chiddu ca pi iddi jè na cosa ri fari viriri, ‘n salottu o a vista, comu ‘n soprammobili, pi taliarisillu ie fallu taliari a jautri sciavuni chiossai ri iddi. Menu ni capisciunu ie megghiu jè, basta ca su taliunu ie leggiunu u nomu ca fanu circulari. Macari iddi cuntinuunu a riri, ca chissu jè chiddu bravu veramenti, ni parrò ‘n televisioni u tiziu, chiddu ca ni sapi tanti, u scrissi puru nta rivista specializzata ri arti ie cultura ie u rissi macari a “ settimana Incom”.
Tuttu meritu ra publicità, ca jè l’anima ro commerciu, ca ti plagia puru cu l’immagini “subliminali”. Chiù circula u nomu ro accussì rittu “artista”, ie chiù si unciunu ie nu’ si ponu teniri, ‘ncuminciannu a riri: iù sugnu, chiddu ca rissi ie scrissi u tali, chiddu, si propria chiddu ca ni capisci tantu, ha capitu! Iù sugnu ranni, tantu ‘ranni ca chiù ‘ranni nun si pò, mancu ca varicchina ie cu l’acitu muriaticu. Sti cosi ha na successu ie succerunu ancora, picchì a babbasunazzaria ri l’omini jè illimitata.Tuttu sommatu sunu brava genti, ca fanu chiddu ca sanu fari cu tantu amuri ie venunu sfriculiati. Certi giunnalisti appara manu, chi jautru putissunu fari, pi vuscari i soddi pi ‘n tozzu ri pani, se nu’ si vinnissunu accussì.
Cara IRONIA, ci rissi iù, nu’ jhai nessuna considerazioni, si propria chiù amara ri ‘na mennula amara, t’haja fari curaggiu iù pi ripigghiariti?
Pensa pi tia, cuntinuò a diri idda, mi smovunu i nebba, se pensu a tanti ‘nbruggiuni ‘ncravattati, ca si jncunu a vucca cu tanti paruluni, sfoggiannu presuntu sapiri ie erudizioni. Pi farivi capiri menu, vi parrunu ri “frattali”, ca poi sunu i frattaghi, pi capirini, u centu peddi. Ti fanu u giru laggu, ricenniti senza riri nenti ie senza pigghiari posizioni, pi nesciri sempri a galla, comu o loro santu protettori,” PONZIO PILATO”. A voti vi vulissunu spiegari cosi ca già parrunu suli. Certi ‘ntellettuali pi rririri, c’avissunu l’obbligu ri riri sempri a virità, naturalmenti chidda scupetta ri iddi, sunu i primi a diri minchiati. U veru intellettuali, chiddu ca i maiuscola, chiddu ri sustanza, jè chiddu ca trasmetti valori positivi cu l’esempiu ri vita. Jè chissu c’avissa aiutari all’autri a “emanciparisi”, trasmittennici a vera cultura, no comu fanu tanti, puru prufissuri, ca fanu didattica, picchì sanu parrari ie diri tanti cosi sturiati a scola a pappaiaddu; propria chissi, ri comu vivunu, sunu i primi a dari cattivu esempiu. Finitaccilla vah! ca tanti c’hana sturiatu sunu ‘n pugnu ri ‘ntrunati ca fanu i cosi pi fozza, facennisi puttari a spassu u ciriveddu re vistiti ie re iammi.
Pigghia tanti grandi artisti ro passatu, chi sacciu, LEONARDU, RAFFAELLO, MICHELANGELO, CARAVAGGIO c’è bisognu ca veni qualcunu a spiegari chiddu ca ficiunu, nnu viriti putennulu tuccari ie maniari, quantu foru ranni ie continuunu a jessiri. Chiddu ca ficiunu iddi, sopravvivi nall’idei ie ne pinseri ca vosunu manifestari, fissannili nte loru opiri. A prescindiri ra tecnica, chiddu ca viri ti fa riflettiri ie sebbi anchi a chissu. L’artisti, chissi ie l’autri, sunu i primi a riflettiri supira chiddu ca ci passa nta testa ie nall’opiri ca fanu ceccunu ri traducillu, che gesti ie che segni, pi fallu capiri all’autri. Cu tutta a capacità ri sintesi, nti qualcunu eccezionali, ie co simbolismu, vonu ca tutti capisciunu u significatu, se no chi fanu a fari chiddu ca fanu? Tutti l’affreschi ca ficiunu nte Chiesi, foru fatti pi spiegari a Bibbia comu e fumetti, picchì tannu a genti ro populu nu’ sapeva leggiri. Nu’ c’è bisognu ri spiegazioni, basta n’occhiata ie puru tu, ca ni sai pocu, i pò capiri. Nta stu riscussu, fussi r’accordu puru SAN TOMMASU, abituatu a vuliri tuccari ie maniari. Quannu nu’ capisci u significatu, nu’ jè pi cuppa ri cu fici a cosa, ma tua, ca nun arrivi a capiri, sulu allura jè utili cu a sapi spiegari. Chi c’è ri spiegari nto Criatu? Jè beddu, picchi jè beddu, ie finiticcilla ca cunsulazioni re fissa, ca nun jè beddu chiddu ca jè beddu, ma chiddu ca piaci. Minchiati! U suli pò alluciariti, bruciariti, ‘nfastidiriti, ma nu’ pò riri ca nun jè beddu. U scienziatu ti pò veniri a spiegari, comu, quannu ie picchì, jè chiddu ca jè, ma nu’ ti pò diri ca jè niuru, picchì si viri ca brilla ie fa luci; u niuru jè assenza ri luci ie pecciò ri culuri. Cetti vavusi vi venunu a diri ca l’artista ha vulutu ammucciari u significatu, ie vuleva riri ca...., chissu significa ca .............., ma c’ancucchiunu! Tanti artisti raveru bravi, n’aviti i provi, nta vita mureru ri fami ie s’appona svinniri pi ‘n tozzu ri pani i cosi ca vo na fattu cu tantu amuri. I soliti noti ie ignoti, nun putennili sfriculiari quannu jerunu vivi, allura avissunu cancillatu puru u nomu, s’arriccheru dopu che puvureddi mureru. Ora certi opiri venunu valutati miliardi, a facci i cu nu’ voli, comunqui, jè meritu ri tanti onesti, o sdisanesti “mecenati” sic! se ora putiti riviriri tanti capolavori. O populu resta a surisfazioni, ca si n’adduna subitu cu’jè ca vali ie cu no. Chistu vali pi tuttu cosi, puru nta chiesa i Santi venunu acclamati ro populu, u PAPA si limita a fimmari a “BOLLA”, accussì succeri nall’arti vera. Tanti facissunu bonu a jttari pennelli, sgubbii, scappeddi ie mazza, ma forsi jè megghiu ri no, almenu nu’ fanu iautru dannu.